Este un din cele mai vechi rase de caini domestici
despre care exista dovezi. Dupa inscriptiile si basoreliefurile gasite
in mormintele egiptene rezulta ca era favoritul faraonilor (de aici si
numele). Acest caine a fost adus in Malta acum 2000 de ani, de catre
negustorii fenicieni, unde a fost folosit la vanatoarea de iepuri si
unde a fost declarat caine national, chipul lui fiind batut pe o moneda
de argint in 1977.
Este o rasa olandeza veche crescuta pentru a vana ratele salbatice. Cand
numarul acestora a scazut, aceasta rasa a fost in prag de disparitie,
dar iubitorii au reusit sa o revitalizeze, astfel ca astazi este destul
de raspandita in Olanda, dar mai putin in alte parti.
Este considerata una din rasele cele mai vechi din
lume si a fost folosit de populatia din Groenlanda pentru sanie si
pentru vanatoarea de foci si ursi polari.
Ca toti cainii de munte si acesta descinde din Dogul de Tibet adus in
Europa de popoarele migratoare in secolul al V-lea. Se considera ca este
inrudit cu ceilalti ciobanesti din Europa (Kuvasz, Marenna). Este
considerat ruda si a cainelui de Saint Bernard sau a cainelui Terranova.
A fost un iubit caine de companie al nobilimii franceze din secolul al
XVII-lea. In 1824, generalul Lafayelle il descria unui prieten american
in termenii cei ma elogiosi.
Asupra originii acestei rase sunt multe pareri, se pare ca a rezultat
din imperecherea cainelui salbatic australian Dingo cu un Colie albastru
cenusiu, apoi cu un dalmatian, rezultand in final un caine de cireada
rezistent la clima de Australia si pe care il intalnim si astazi.
Acest caine se pare ca descinde din cainele de apa Barbet si a fost
folosit pe coasta Portugaliei de catre pescari. Acesti caini se uitau
dupa bancuri de pesti de pe marginea barcilor si apoi sareau in apa si
“manau” bancul de peste in navoadele pescarilor, aportau franghii,
transportau mesaje de la barca la barca sau latrau puternic pe timp de
ceata pentru a atentiona ambarcatiunile aflate in apropierea barcii
stapanului lor. Odata cu declinul pescuitului, rasa a fost aproape de
disparitie, dar iubitorii au revitalizat-o devenind un cautat caine de
companie. Este cainele Presedintelui Obama.
Este singura rasa nativa a acestei tari. A fost adusa la sfarsitul
secolului al IX-lea de catre vikingi si a fost folosita de catre
fermieri pentru paza turmelor.
Desi exista putine informatii privind originea acestei rase se
considera ca provine din cainii africani fara par, creati si dezvoltati
in Africa Centrala. Se inrudeste cu cainele plesuv Nackthund. A ajuns in
Asia prin intermediul negustorilor si apoi au fost imperecheati si
selctionati pentru a fi mai mici. Marinarii chinezi ii foloseau pentru a
vana sobolani si pentru ca nu aveau blana deci nu erau nici purici. De
asemenea, caldura emanata de corpul lor se presupune ca avea proprietati
medicinale si erau folositi pentru incalzirea locurilor dureroase asa
cum astazi se foloseste sticla cu apa calda. Existenta rasei in Anglia a
fost atestata pentru prima oara in 1686, iar in SUA a patruns la
mijlocul secolului al XIX-lea. Popularitatea acestei rase a crescut
datorita publicitatii facute de faimoasa stripteuza Gipsy Rose, care
detinea si ea cateva exemplare.
Este o rasa veche de peste 100 de ani. La forma actuala s-a ajuns la
inceputul secolului al XX-lea. A fost dezvoltat ca rasa de companie din
Bulldogul englez pitic pe care muncitorii englezi in cautare de lucru
l-au adus cu ei in Franta la mijlocul secolului al XIX-lea. Aici, prin
diverse incrucisari cu alte tipuri de caini, rase locale, au ajuns la
forma actuala. Bulldogul francez a ajuns la moda, cu timpul, la Paris,
apoi pe plan international si mai ales in America de Nord.
Este o rasa foarte cunoscuta si iubita in Anglia. Originile indepartate
nu sunt prea cunoscute. Una din ipotezele emise presupune ca bulldog-ul
descinde din Molossul din Epir, stramosul comun al dog-ilor. Prima
mentiune despre Bulldog este din 1209 in descrierea unei lupte intre
cainii macelarilor si un taur. Lupte sangeroase intre Bulldogi si alte
animale (tauri, ursi, urangutani) au fost permise in Anglia pana in
1835. Chiar daca acesti caini au fost apoi mai putin cautati, totusi,
fanii acestei rase au perpetuat-o panstrandu-i puterea si curajul, dar
eliminandu-i apucaturile agresive nedorite si punand accent pe
temperamentul bland si aspectul distinctiv.
Este o rasa cu origini in Anglia si provine din Bulldogul englez. Daca
insa stramosul lui a fost folosit ca animal de companie, dupa ce luptele
cu taurii au fost interzise, Bulldogul american a fost folosit la
diferite slujbe in ferma. Asftel, acesta a ajuns sa fie ceva mai mare
decat ruda sa engelza, sa aiba picioare mai mari si sa fie mai agil.
Dupa al doilea razboi modial, aceasta rasa aproape disparuse, dar un
veteran - John D. Johnson din Summerville, Georgia a reusit sa o
revitalizeze. Cele mai cunoscute subspecii de bulldog american sunt de
tipul Johnson si Scott. Cei de tipul Johnson au o talie ceva mai mare,
cu cap mare si bot scurt si au tendinte mai mari de agresivitate. Cainii
Scott sunt atletici, cu picioare mai lungi si mai supli.
Este rezultatul imperecherii dintre un Bulldog si un Mastiff si a fost
creat in sec al XIX lea pentru a prinde si a retine braconi
erii fara a-i
rani.
Ca umare a interzicerii luptelor cu taurii din 1835 s-a cautat obtinerea
unei rase cat mai bune pentru luptele intre caini. Asa a fost creat
Bull Terrierul, prin incrucisarea Bulldogului cu mai multe rase de
terrieri (Black and Tan, Fox terrierul) si cu dalmatieni. Mai tarziu au
fost creati si Bull Terrierii pitici care au aceleasi caracteristici dar
sunt cu 10 cm mai mici si sunt considerati o rasa aparte .
Este o rasa foarte veche si dupa unii specialisti
descinde din rasa Iceland Dog. A fost folosit ca animal bun la toate
(paza, pastorit sau vanatoare). Este cunoscut si in alte tari ca Anglia,
Australia unde este foarte apreciat, fiind pe plan international din
1970.
Rasa foarte veche, descinde din acelasi caine persian ca si Beauceron,
cu care se inrudeste de aproape. A fost obtinut prin incrucisari cu
cainii Deer Hound, Barbet, Griffon. Numele rasei a fost fixat la prima
expozitie canina de la Paris din 1883.
Dupa parerea multor specialisti, aceasta rasa este cea mai veche dintre
rasele de brac din Europa. Se vorbeste despre el in operele lui Plineu,
Xenofon si Dante. Vechi marmure romane reprezinta caini asemanatori cu
acestia. Sculptorul italian Benvenuto Callini a realizat o sculptura ce
reprezinta acest caine si care se gaseste la Muzeul Louvru. Se presupune
ca provine din incrucisarea cainilor gonitori cu Mastiff. In secolul
XIX rasa cunoaste un declin, atunci cand atentia vanatorilor s-a
indreptat catre rasele englezesti, dar in secolul al XX-lea a fost
revigorata si raspandita. Initial au existat doua timpuri, cel cu alb si
oranj din Piedmont si celalalt alb cu maro din Lombardie, dar astazi
sunt considerate aceeasi rasa.
Isi are originea in Evul Mediu si a fost obtinut prin incrucisari
repetate intre rasele Bullenbeissern din Braband, Mastiff si Bulldog-ul
englez. A fost recunoscut ca rasa in 1896 odata cu infiintarea clubului
pentru cresterea cainelui Boxer .
Aceasta rasa a crescut si s-a dezvoltat in regiunea Flandra din Belgia.
Este un urmas al Dog-ului de Brabant care a fost incrucisat mai tarziu
cu ciobanescul de Picardia. Chiar daca este vechi de cateva sute de ani,
a fost recunoscut numai in 1910. De imbunatatirea rasei s-a ocupat
capitanul Darby din armata belgiana. Este raspandit si in alte state din
Europa (Franta, Italia, Olanda, Germania) iar din 1930 si in SUA. A
fost folosit in primul razboi mondial ca mesager sau transportator de
medicamente.
Aceasta rasa a fost dezvoltata la granita dintre Anglia si Scotia
(border = granita) si a primit aceasta denumire in 1880. Pana atunci se
numea Coqetdale terrier. Se presupune ca este rezultatul incrucisarilor
dintre vechiul Terrier englezesc si Dandie Dinmont Terrier si Bedlington
Terrier. Are rezistenta necesara pentru a tine pasul cu ceilalti ogari
la o vanatoare si suficient de mic incat sa incapa in vizuina vulpii.
Este o rasa veche crescuta in Marea Britanie din perioada Imperiului
Roman. Isi trage denumirea din regiunea Border de unde a fost crescut
pentru a pazi turmele de oi.
Originile aceste rase sunt inca incerte si se pierd in negura
trecutului. "Boer" in limba africana inseamna fermier, si se presupune
ca acesta era un caine al fermierilor. Unele surse presupun ca acest
caine dateaza din vremea lui Alexandru cel Mare, cand astfel de caini
mari si puternici erau folositi pentru vanatoare si luptele cu alte
animale. Alte surse presupun originile acestei rase mult mai tarzii, si
anume atunci cand Jan van Riebeek a ajuns in Cape in anul 1652, acesta
ar fi adus cu el niste caini masivi asemantorii cu cei de tip Mastiff.
Mai tarziu colonistii europeni au adus de asemenea astfel de caini, care
incrucisati cu caini locali au avut ca rezultat Boerbeolul de astazi.
In 1830 acesti cani erau mai mult copoi intrucat au insotit colonistii
europeni in Marea Calatorie pe o distanta de mai bine de 1400 km (870
mile) de la Cape la Gauteg. Boerboelul de astazi si-a pastrat in mare
caracteristicile fizice, dar acum este un caine de familie, cu un
comportament bland si protector, nicidecum un caine de vanatoare sau de
lupta.
Este cel mai vechi caine englez a carui origine nu este stabilita exact.
Se presupune ca are aceeasi origine cu ciobanescul Briard si anume
ciobanescul persian si dezvoltat de-a lungul anilor. A capatat numele de
Bobtail pentru ca se naste cu coada scurt. In trecut stapanii sai ii
taiau coada pentru a nu plati impozitul perceput pe cainii de lux.
Este o rasa foarte veche provenind din Mollosul de Tibet adus in Galia
si Anglia de catre legiunile romane. Mai tarziu s-a dezvoltat intr-o
manastire din Ardeni datorita misionarului Sain Hubert, de la care a
primit si numele, si unde a fost mentinuta ca rasa pura timp de cateva
secole. A fost foarte apreciat la curtile regale si la vanatoarea in
haite.
Dintre rasele Bichon, rasa Maltese este cea mai veche. Exista in epoca
faraonilor. Urme ale acestor caini s-au gasit in Egipt si in Grecia cu
350 i.e.n. In mormantul lui Ramses al II-lea s-au gasit statuete ce
reprezinta acest tip de caine. Sunt atestari din care rezulta ca era
cunoscut in Italia in epoca imparatului Claudius, in anul 45 i.e.n.
Aristotel il numea “ favoritul doamnelor “. Autorii antici remarcau
deseori frumusetea rasei, grecii erau atat de indragostiti de aceasta
rasa incat au construit chiar monumente funerare pentru ei. Un tablou al
lui Titian, pictat in 1576 reprezenta un Maltese foarte asemanator cu
cel de astazi. A fost cainele cel mai indragit in Evul Mediu, in epoca
Renasterii si continua sa fie si astazi.
Asupra originii sale nu se stie prea multe. Este considerat urmasul
Bichonilor europeni (Bolognese, Maltese) si care au ajuns in Cuba in
timpul dominatiei spaniole. A fost crescut ca animal de companie de
catre aristrocratia cubaneza si a fost renumit dupa capitala acestei
tari.
Este o rasa cu origine veche, a fost adus in Franta de catre marinarii
din Tenerife, Insulele Canare. A devenit, datorita gingasiei si
farmecului lui, un favorit al doamnelor franceze si italiene din epoca.
Rasfatatul saloanelor, impodobit cu panglici, a fost inconjurat de atata
atentie incat a primit numele de “Bichonner” (ferchezuit). A fost
apreciat la curtile regale din timpul lui Ludovic al XIV-lea si Ludovic
al XV-lea. Pictorii Boucher si Frahgonard l-au imortalizat in picturile
lor. Pana in secolul al XX-lea devenise un caine foarte raspandit in
Franta si era deseori vazut acompaniind flasnetarii sau luand parte la
spectacolele de circ. Si-a primit noul nume in anii 1930.
Este un Bichon de tip vechi, numit initial Bichon italian si este
cosiderat de unii o varietate a Bichonului Frise. Ca si acesta a fost
adus de navigatori in secolul al XV-lea si s-a dezvoltat mai des in
regiunea Bologna, de unde ii vine si numele. Datorita frumusetii si
gratiei lui a fost foarte mult apreciat mai ales la curtile regale din
Italia, Spania si Rusia. Caterina de Medicis, Caterina I, sotia lui
Petru cel Mare, Maria Tereza, imparateasa Austriei au avut drept
companioni acesti caini. Multe tablouri ale Renasterii din Franta,
Italia si Spania reprezinta caini foarte asemanatori cu Bolognese.
Originea acestei rase nu este prea bine cunoscuta. Dupa unii descinde
din ciobanescul persian, iar dupa altii ar fi urmasul ciobanestilor
tibetani Moloss. Se aseamana ca infatisare cu ciobanescul francez Briard
cu care se presupune ca se inrudeste. Dupa al doilea razboi mondial
rasa a fost in prag de disparitie dar iubitorii de animale au salvat-o.
Acest caine este rezultatul incrucisarilor intre Dandie Dinmont Terrier,
Bull Terrier si Whippet si a fost dezvoltat in jurul localitatii
Bedlington (de unde si numele). A fost cainele favorit al minerilor din
zona respectiva pe care ii ajuta la vanatoarea de sobolani, bursuci,
vulpi, vidre. Initial i se spunea Rothbury Terrier.
Este o rasa veche franceza. Stramosul acestui caine este Ciobanescul
Persan adus de romani in Galia in secolul al XIII-lea. Rasa s-a
imbunatatit prin incrucisarea cainilor indigeni cu cainele Deer Hound
adus din Anglia. Initial s-a numit "caine de campie" si numai in anul
1863 a capatat numele de Beauceron la prima expozitie canina de la
Paris. Este inrudit cu Briardul, ambele rase pazind turmele franceze. In
secolul al XIX-lea varietatea cu par scurt a fost numita Beauceron, iar
cea cu parul lung a ramas Briard. Il gasim preponderent in Franta si
recent si in alte zone din Europa si America de Nord.
Rasa foarte veche, descendenta a cainilor ciobanesti europeni (Lawland)
si britanici. In anii 40 a ajuns la limita disparitiei dar a fost
salvata la sfarsitul anilor 60 in America de Nord.
Veche rasa engleza cunoscuta de multe secole. A fost foarte apreciat de
regina Elisabeta care detinea o haita din aceasta rasa, dar varianta mai
mica numita Pocket Beagle. In secolul al XVII-lea a fost ameliorata
prin incrucisarea cu terrier, obtinandu-se exemplarele actuale. Este
foarte raspandit in Anglia, Franta, SUA.
Acest caine este urmasul Griffonului Fauve de Bretagne si a fost foarte
raspandit si apreciat in Bretania in secolul al XIX-lea. Astazi se
intalneste mai rar.
Basset Hound descinde dintr-o veche rasa franceza Basset de Artois. A
fost crescut in principal de catre nobilime pentru vanatoarea in haite,
dar a castigat popularitate si in randul maselor dupa Revolutia
Franceza. Adus in Anglia, acest caine a primit caracteristicile cainelui
Bloodhound prin incrucisari. Era cunoscut in Anglia pe timpul lui
Shakespeare care l-a descris exact in ” Visul unei nopti de vara”. De
asemenea, George Washington amintea intr-o scrisoare ca a primit in dar
un Basset de la generalul de La Fayette. Mai tarziu au devenit cunoscuti
mai mult ca animale de companie .
Aceasta rasa a fost dezvoltata in regiunea La Vendeen in Franta si se
considera ca isi are originea inca din secolul al XVI-lea. Varietatea
mica se mai numeste PBGV si este mai raspandita decat varietatea mare.
Aceasta rasa a fost creata la sfarsitul secolului al XIX-lea de catre
crescatorii francezi prin imperecherea dintre Basset Artesien si Basset
Normand. Este raspandit in special in Franta.
Acest caine descinde din vechii caini Pariah si a fost folosit la
vanatoare inca din anii 3600 i.Hr. Legenda spune ca exemplare din
aceasta rasa au fost facut cadou faraonilor egipteni. Odata cu intrarea
in declin a civilizatiei egiptene si numarul lor s-a rarit, dar s-au
pastrat destul de bine in tara lor natala. Primele exemplare aduse in
Anglia in 1895 si apoi 1936 au murit rapuse de boala. Treptat s-a reusit
acomodarea acestui caine la climatul si bolile din Anglia.
Este o rasa veche crescuta de nobilii rusi care posedau echipaje intregi
cu astfel de caini pentru a vana lupi, vulpi si iepuri. Originea lor
este foarte veche si sunt mai multe pareri despre descendenta lor. Este
posibil sa fie descendentul Deerhoundului rusesc, ogarii de iepuri din
Tatra si Ovcharka. Alte pareri sustin ca in cursul secolului al XVII-lea
un mare duce rus a importat cateva exemplare de Ogar Saluki din Arabia
si i-a incrucisat cu caini de tip Collie, apoi cu Ogarii din Crimeea si
Caucaz. Cea mai renumita crescatorie a acestei rase a fost cea din
Perchino a marelui duce Nicolae al Rusiei, care avea peste 200 exemplare
de Ogari Barzoi, foarte frumoase. In Europa Occidentala au aparut abia
la jumatatea secolului al XIX-lea. Regina Victoria a Angliei a fost
prima care a posedat un exemplar. Mai apoi a devenit foarte popular si
raspandit in Franta, Germania, Belgia, Olanda si alte tari. Rasa aproape
a disparut in Rusia odata cu Revolutia din 1917, pentru ca era asociata
cu clasa conducatoare, cu nobilimea rusa. Din fericire, existau
destule specimene in Europa la acea data.
Este o veche rasa franceza a carei origine nu este prea clara. Este
printre stramosii multor rase existente astazi cum ar fi: Griffon,
Poodle, Terranova, Briard etc. Acesti caini au avut diverse roluri:
vanatori, manatori de stoluri, caini marinari folositi pentru a aduce
franghii, obiecte pierdute. Rasa este numita astfel datorita barbiei.
Acest caine isi are originea in zonele aride ale Saharei. A fost
crescut si folosit pentru vanatoare, ca animal de paza si companie de
catre populatia Tuareg. Astazi se intalneste destul de rar.
Este o rasa cu stramosi in Anglia, dar care a fost dezvoltata
independent pe continentul american timp de mai bine de 60 de ani pana
ce AKC a schimbat denumirea rasei. Are acelasi descendent ca si APBT
(American Pit Bull Terrier). Este rezultatul incrucisarilor dintre
Bulldog si diferiti Terrieri (White English Terrierul, Black and Tan
Terrierul, Fox Terrierul). La sfarsitul secolului al 19-lea,
Staffordshire Bull Terrier au fost adusi in SUA de catre colonisiti.
Aici a fost atent selectionat obtinandu-se Amstaff-ul de astazi care se
deosebeste de ruda sa engleza prin faptul ca e ceva mai inalt si are
corpul mai greoi si masiv.
Aceasta rasa a fost creata in secolul al XVII-lea pentru vanatoarea de
ursi in provincia Akita din nord-estul Japoniei. Acesti caini sunt
considerati simbolul national al tarii lor. Au avut multe utilizari:
pentru aport, de companie, de paza. Este una din cele sapte rase
declarate monumente ale naturii in Japonia.
Aceasta rasa a fost creata la mijlocul secolului al XIX-lea si este
rezultatul incrucisarilor dintre vechiul terrier englezesc si copoiul
Otterhound. A fost dezvoltat in valea Aire din comitatul Yorkshire, de
unde ii vine si numele. Este cel mai mare terrier britanic si a fost
folosit in diverse scopuri cum ar fi: vanatoare, paza, protectie, ajutor
pentru Crucea Rosie in ambele Razboaie Mondiale, luat urma etc.
Cateodata acest caine mai este numit regele Terrierilor.
Aceasta rasa este cunoscuta in Europa inca din sec al XVIII-lea si a
fost folosit pentru distrugerea rozatoarelor, iar mai tarziu a devenit
caine de companie. Affenpinscher inseamna terrier maimuta, datorita
aspectului sau care aduce cu al maimutei.
